vineri, 25 noiembrie 2011

[RE:] Va multumim pentru contributia adusa salvarii cainilor din Romania!


Ce pot sa scrie si astia!

----- Forwarded Message -----
From: VIER PFOTEN
To: cristinadobre84
Sent: Thursday, November 24, 2011 4:51 PM
Subject: Va multumim pentru contributia adusa salvarii cainilor din Romania!
Draga prieten al cainilor comunitari,

Iti multumim pentru semnarea petitiei prin care ne adresam presedintelui Romaniei, Traian Basescu, pentru a opri proiectul de lege 912/2007 care prevede ca solutie pentru rezolvarea problemei cainilor comunitari eutanasierea acestora. Problema cainilor comunitari, asa cum a fost dovedit prin studii internationale, poate fi rezolvata pe termen lung doar prin sterilizarea acestora.

Prin promulgarea legii asa cum este in prezent se furnizeaza doar instrumente pentru propaganda politica pe tema rezolvarii problemei cainilor comunitari, aceasta ramanand in continuare mostenire generatiilor ce vor urma. Se vor cheltui astfel in continuare ineficient bani din fondurile publice, fara rezultate vizibile.

Pentru mai multe informatii despre acest subiect poti sa vizitezi si pagina:
http://www.vier-pfoten.ro/website/output.php?id=1245&idcontent=3163&language=2

Singura metoda legala prin care se poate lupta impotriva acestei legi defectuoase este influentarea Presedintelui prin cat mai multe semnaturi, atat din tara cat si din strainatate. Pe masura ce citesti acest e-mail, colegii nostri din alte tari strang semnaturi din afara tarii pentru a ne sustine.

Ajuta-ne te rog si trimite acest mail cu http://www.patrulabute.eu/salvaticainii la toti cei care crezi ca ne pot sustine.

Iti multumim!
Echipa VIER PFOTEN România

VIER PFOTEN – Fundatie pentru protectia animalelor
Tel.: 021/311 25 xx
Fax: 021 /311 25 xx



„Problema cainilor comunitari, asa cum a fost dovedit prin studii internationale, poate fi rezolvata pe termen lung doar prin sterilizarea acestora."

Haida-de! Astora le moare afacerea cu sterilizarea si deparazitarea. Sa fim seriosi, please! 30 de zile sunt suficiente pentru ca cei care doresc sa salveze cainii comunitari, sa o faca. Sa-i ia acasa cu cip cu tot si sa raspunda pentru soarta lor. Ce nu e corect aici?! Ce vor sa faca, se ii sterilizeze si sa le dea drumul?! „Problema cainilor comunitari" nu inseamna sterilizarea cainilor vagabonzi. Inseamna golirea strazilor. Cate adaposturi sa construiesti, cati bani sa bagi ca sa-i tratezi, sterilizezi, sa le dai de mancare? OK, ii strangem acum pe toti, le facem adaposturi, ii tinem in viata 20 de ani pana mor de moarte buna. Cu bani de la buget, nu? Cam asta cred ca e ideea. Si pe urma transformam adaposturile in gradinite. Bă, da' in astia 20 de ani, ce facem cu bolnavii care nu mai au bani de medicamente? Ce facem cu pensionarii care mor de foame ca sa-si plateasca intretinerea? Eh? Cu maternitatile pline de gandaci? Cu scolile in care nu e caldura? Cu medicii, care in loc sa-si faca meseria prefera sa vanda medicamente sau sa plece din tara? Si asa mai departe. A, daca Asociatiile astea sunt niste firme de succes, pot sa rezolve problema construind ele adaposturile si ocupandu-se mai departe de problema. Cine ii impiedica? Banii pe care i-ar investi tot de la oameni ar veni...

Dupa parerea mea, „problema cainilor comunitari" nu e o problema decat daca facem noi una din ea. Solutia cea mai cinstita este aceasta: 20-30 de zile perioada de gratie, dupa care... :|

Cine doreste sa salveze, o poate face, asa cum a putut-o face si pana acum. Nu inteleg deci, de ce mai avem caini vagabonzi?! Eu unul am facut-o o data si mi-a fost imposibil sa o duc pana la capat. Am adunat acu' cativa ani buni un catel de pe mijlocul drumului. Fusese lovit de o masina si lasat sa zaca o dupa-amiaza intreaga in soarele torid. Nu pot sa descriu schelalaiturile care nu deranjasera pe niciun locuitor al blocurilor de pe soseaua Calarasi (aproape de benzinaria Agip de la Muncii). Ca urmare a izbiturii, catelul se pricopsise cu 3 labe facute zob, facuse pe el, era intr-o situatie de nedescris. L-am luat cu grija intr-o draperie, l-am pus in masina si ne-am dus cu el la Armeneasca. Nu credeam ca mai putea fi salvat insa dupa radiografii medicul ne-a spus ca singurele daune sunt fracturile si daca supravietuise toata dupa-amiaza, va trai. Ei... in momentul acela pur si simplu n-am mai putut sa-l eutanasiem. Au rezultat doua tije si un ghips. Initial n-au vrut sa-l interneze, apoi l-au primit, dupa o saptamana ne-am mutat la spitalul veterinar Ilioara... In fine. Dupa vreo trei saptamani si cateva zeci de milioane date pe tratamente (castrarea si deparazitarea nu le mai punem la socoteala), l-am luat acasa. S-a facut bine dupa vreo 2 luni, am fost si impreuna la mare, era o nebunie de catel. Spalat si ingrijit, era de un alb cremos, zvelt, de talie mare, pentru un caine vagabond, fiind foarte bine dezvoltat. Eh, a trecut si concediul, am reinceput serviciul si intr-o buna zi... parca pur si simplu a innebunit. A rupt tot ce a putut prinde cu coltii, a facut dezastru in toata casa. Ma mir ca n-a rupt si pisicile, aveam 2 la vremea aceea. Eh, ce-as fi putut face? Ar fi trebuit sa-l eutanasiez, nu? L-am dus la tara la o ruda. Dupa cateva luni aflam ca a mancat un pisoi cu care altminteri era prieten, dormeau impreuna in cusca(!!!). Nu era nemancat, ii duceam granule odata la 2 saptamani, oase, tot ce trebuia, aveam grija de el. Oamenilor le-a fost mila sa-l omoare. Poate si din respect pentru noi, l-a luat vara-miu si l-a dus pe undeva departe, spre Valcea. Nu l-a mai vazut nimeni de atunci pe Botic. Un nume stupid, dar atat mai ramasese intreg din el atunci, in ziua accidentului. Botul umed si coada, pe care o scutura cu nadejde ori de cate ori ne apropiam de el, desi pe dinauntru bietul era rupt in bucati la propriu... :'(

Na, nu mai bine il eutanasiam din prima? A fost un caz special, stiu, o exceptie, dar eu altul nu mai repar.

De ce? Pentru ca am invatat pe pielea mea: cainii chiar n-au ce cauta in apartament. Ii scoti sa se cace in parc, sa pise rotile masinilor, te intorci cu cacatul in casa si-l dai la ghena... Ii mirosi basinile, ii pute gura... Nu mai zic cum miroase la doar cateva zile dupa ce ii faci baie. Afara da limbi prin cururile tuturor celorlalti caini, acasa ti se baga cu botul in nas, sa-ti dea si tie. Bai, chiar nu e nici igienic, nici nimic. Si nu sunt vreun disperat in privinta igienei, dar parca e prea de tot...

Stiti, oamenii la tara aveau o gandire foarte sanatoasa in privinta animalelor de companie: NU AVEAU animale de companie. Casa era sacra. Aveau caini si pisici care isi faceau treaba lor foarte bine determinata, si... atat! N-ar trebui sa uitam lucrul asta... Dar despre asta intr-un numarul viitor...

A, si inca ceva, o nedumerire personala: Baietii si fetele astea care militeaza impotriva eutanasierii cainilor vagabonzi sunt vegetarieni, nu?
Da, stiu, n-are nicio legatura, intrebam si eu , asa... :|

marți, 22 noiembrie 2011

Statele Unite - OK, dar pana cand?

Stiam ca Statele Unite traiesc pe datorie, ca aceasta este uriasa si ca pe americani ii doare in cur. Insa 15 mii de miliarde de dolari (datorii declarate!), 15 mii de miliarde de dolari pare totusi o suma. Mai ales ca le egaleaza (daca nu cumva chiar depaseste) PIB-ul. Nici nu vreau sa ma gandesc ce sume se vehiculeaza neoficial!

Eeeei, si iata ca negocierile dintre Republicani si Democrati pentru corectarea politicilor financiare au esuat. What's next? Pai in primul rand, ratingul de țară o sa le scada din ce in ce mai mult si la un moment dat este inevitabil sa nu apara probleme insurmontabile. Desigur, in tot acest timp, datoriile vor creste.

In final, am certitudinea ca... ungurii lor vor cere autonomie! :) Nu-i de ras! Adica de ce sa plateasca ei prin taxe si impozite pe venituri, datoriile alora de la Washington?! Iar din acel moment si pana la dezunirea Statelor Unite va mai fi doar un pas.

Hmmm... In momentul acesta incep sa cred ca baietii au nevoie de un Putin...

M. :D

vineri, 11 noiembrie 2011

I.T.M. Bucuresti (partea a doua)


Conform legii, am depus Cartea de munca la I.T.M. inca de prin  2008, pentru ca aceasta sa fie scanata de cei de la Casa de Pensii (don't ask!). Eee, si iata ca venit momentul sa incerc sa mi-o recuperez. Merg deci sa ma intalnesc cu Inspectorul "teritorial" la care firma imi este agatata. Bineinteles ca pe usa biroului in care 6-7 oameni se descurca doar ei stiu cum printre maldare de dosare asezate pe jos, pe birouri, pe dulapuri, pe pervaze, pe... pe care nu cred ca le va mai deschide cineva vreodata, intrucat toate informatiile sunt de cativa ani stocate si in computere, scria ca... inspectorul meu are program de vizita: Joia, intre 9 si cat va fi scris acolo. Bai, mai ceva ca la spital!

Inspectorul meu insa nu este unul rau, ba din contra: este un omulet mic de statura, simpatic foarte, care ma primeste dupa ce ma trage parinteste de urechi ca n-am venit... ieri.

Se uita el la serii, verifica ceva numere, isi noteaza totul cu litere de o schioapa pe 1/2 coala de hartie A4 si dispare zambind in labirintul de teancuri de dosare. Se intoarce cu acelasi zambet interior reflectat pe figura simpatica, mai scrie ceva, rupe coala si imi inmaneaza cealalta jumatate. Ma uit... Era alt numar. Nu pricepeam.

Zice:
- Pai asta e numarul meu de telefon, ca sa ma sunati Miercuri si...
- Nu Joi?!

Cu zambet superior-ingaduitor pentru intreruperea inopinata a discursului, omuletul reia:
- :) Nu... Miercuri! Luati asta si ma sunati Miercuri sa va spun daca are rost sa veniti Joi.

Probabil ca nu aratam prea inteligent.
- Pai da, ca daca nu sunteti aici in cutie (si-si flutura mana spre un loc doar de el stiut printre teancurile amenintatoare de dosare unde disparuse pentru cateva momente cu datele mele), eeee, atunci trebuie sa ma duc sa va caut la ARHIVA! Si-mi zambeste coborandu-si involuntar capul, anticipand din priviri revelatia mea.

- Aaaah, daaa, desigur, am zambit complice - nu eram la cutie. E clar! Mult succes, va multumesc, vorbim Miercuri!

Simpatic. L-am lasat pierdut printre tonele de dosare, zambind. Sper sa nu pateasca ceva pana Miercuri!


Hmm... Dosarele alea, atat de precar stivuite... Oare n-ar fi trebuit sa-i urez si noroc? :|

I.T.M.


I.T.M. Bucuresti


Inspectoratul Teritorial de Munca Bucuresti. La poarta - portar.
Intrebare:
"Buna ziua,
Puteti sa-mi spuneti cum ajung la Contabilitate?"

Raspuns:
":) neeeeee, Domnule, dar Vinerea nu are nimeni program!... :)"

Q.E.D.(*)
_____________________
(*) E vorba de programul cu publicul, ca la serviciu probabil ca au venit...