D'ale Babușcuței (I)

Intr-o seara, la culcare, i-am promis Iuliei ca "maine seara" ne vom juca cu plastelina. A doua zi, de dimineata, cu candoare:
- Mami, azi e maine seara?
:)))


****

Sambata trecuta, in parc, un conational se tinea din greu sa nu-l ridice de la sol un maldar de baloane care mai de care mai colorate.
- Tatiii, cred ca cineva vrea un balon... Nu stiu cine!
- Mda. Iau eu cred ca cineva are camera plina de baloane... Nu stiu cine, poate sunt persoane diferite.
- ... :| (tacere mormantala)
:))


****

Ceva mai devreme a venit vijelia din parc:
- Tatiiii, un baiat voia sa ne impuste!
- Pai si nu i-ai tras un sut?!
- Nu, ca nu voia decat sa ne impuste!...
- :)
- ...daaa, si fugea, asa!!! (si pleaca alergand, lovindu-se de pereti.)

2 secunde mai tarziu, la buni in camera, fara sa rasufle:
- Buniiii, baiatul ala voia sa ne impuste! Pe mine, Iulia Ecaterina Dunka si pe Sara! Da' io voiam sa o salvez pe Sara. Si cand am vazut-o pe Sara ca alerga cu baietii aia, unu mai mare si unu mai mic... Era obaznic! Ca ma tot impingea pe mine, asa, cu mana, pac! Io nu l-am lasat, pentru ca el voia sa ma impuste, io faceam acolo la puscaria aia, nu stiu cum se cheama, si cand am vazut-o pe Sara cum alearga tot parcul si baiatul ala alerga dupa ea, m-am ridicat de acolo si ma gandeam la ceva, nu mai stiu la ce. (...pauza de respirat...) Si m-am ridicat de acolo si am alergat dupa Sara si baiatul ala nu mai stia daca vrea sa o impuste.

Bunica, din bucatarie:
- Iulia, hai la masa!
- Si io ma jucam si baiatul ala obaznic... Daaa! Buuuniiii, hai la masaaaa!!!

Si gata povestea, n-am mai scos pe urma niciun detaliu dela babuscuta.
:)))