miercuri, 28 iulie 2010

Reclame...

Zilele trecute am auzit la TV urmatorul text care insotea o reclama la Ford:

"Noul Ford Mondeo pare ca merge chiar si atunci cand sta pe loc."

Am ramas intrebandu-ma daca senzatia nu cumva s-o fi datorand consumului de
carburant?... :)

Cum e frate, sa faci reclama unei masini spunand ca pare ca merge chiar si
atunci cand sta pe loc?! Pai daca pare ca merge cand sta pe loc, atunci cand
chiar merge, cum pare? Ca alearga?

....

In alta ordine de idei, tot intr-una din zilele trecute concurau pe acelasi
segment orar cateva emisiuni: "Garantat 100%" de pe TVR1, "Bingo" la Antena
1 featuring eternii Tociu, Palade si toata tiganeala din spatele lor iar la
ProTv parca... Urziceni vs. U. Cluj. Ghici la ce m-am uitat? Exact! CSI NY
pe AXN. Cu maxima parere de rau pentru Cătălin Ştefănescu - pe care l-a
mancat publicitatea - cat a fost publicitate m-am plimbat de la un canal la
altul pana la AXN, unde tocmai murise unu'. Pai puteam sa nu prind
criminalu'?!

joi, 15 iulie 2010

Țățisme - mesaj trimis catre iRealitatea

"Realitatea te priveste".

Fratilor, si uneori te priveste... Si te priveste... Ajunge de se holbeaza. Si are o privire ireal de tampa!

Este a nu stiu cata oara cand prestatia onor madam Cretulescu mi se pare jalnica. In afara vocii infernale, lipsa unui minim bun simt este crasa. V-a sunat adineauri o cucoana care va explica ce s-a intamplat cu pilosii secretari de stat din ministere. Da, cu cei 3 pe care i-ati afisat in nestire pe ecran.

Din cate am apucat eu sa aud printre ironiile Cretulestiene, ministerele in care s-au mutat pilosii au eliberat in prealabil din functie cate 2 oameni. Adica exista ministere "pentru pilosi", unde prin hotararea Primului Ministru raman 2 secretari din 3, si exista ministere unde nu ramane decat unul din 3. Din cate inteleg, fiecare dintre cei 3 secretari pe care (pe buna dreptate) ii blagosloviti, au plecat din ministerele lor catre ministere de unde DEJA AU PLECAT cate alti 2 secretari. Deci daca 2 oameni pleaca iar unul vine (fara ca postul lasat in urma sa-i fie ocupat de altcineva), cate posturi se cheama ca s-au eliberat in total??

Repet pentru dumneavoastra, isterica doamna Cretulescu: Pilosii astia de rahat (scuzati limbajul) poate ca sunt rotiti, dar de data asta sunt mutati intr-un post ELIBERAT de altcineva. Care altcineva a plecat pe bune acasa ca sa-i faca loc pilosului. Iar in locul pilosului, nu a fost angajat nimeni. Dvs. nu pe pile ati marsat, ci pe faptul ERONAT ca numarul de secretari a ramas constant si ca schimbarea operata la guvern este "doar de fatada".

Ce pot sa mai zic?! Daca in loc sa ascultati ceea ce va spune interlocutorul, dvs. ridicati vocea si (cu concurenta regiei de sunet) vorbiti pe deasupra insistand prosteste sa deviati subiectul (creat de dvs.!) intreband de ce oamenii (pilosii) nu pleaca in somaj (cand stim cu totii in ce maro traim si cunoastem ca nu se scot ochii intre frati), rezultatul seamana cu o cearta intre precupete. Iar tonul acela strident din momentele cand ridicati vocea pentru a va auzi ca un realizator ce sunteti, parca vine din spatele tarabei.

Femeia care v-a sunat (n-am retinut numele, imi pare rau), insista sa se faca ascultata, doar-doar o sa reusiti sa intelegeti ca gresiti la socoteli.

In locul dumneavoastra, eu as fi incercat sa ma abtin cateva secunde, eventual sa o si ascult cu atentie ca sa ii inteleg rationamentul (poate as fi si inteles, sau poate mi s-ar fi explicat in casca, daca eram prea tare de cap) si mi-as fi cerut scuze pentru formularile tendentioase de pana atunci legate de disponibilizarile de fatada. Din pacate, nu sunt in locul dumneavostra si a trebuit sa va urmaresc prestatia (nu gaseam telecomanda, sa schimb dracu' canalul), incununata de exclamatia: "Haideti doamna, pai ce, ne credeti prosti pe noi ziaristii?!".

He he, nu, nu va credem prosti. Unii insa chiar sunteti. Iar jurnalismul pe care multi dintre voi il faceti, este unul de balta.


No offense, dar asa ati facut sa se vada pe sticla.
Si nu este pentru prima data...
:(

Mircea.

P.S. Ceea ce ati facut imi miroase a calomnie. In locul lui Boc (asa mic si cacacios) v-as ajuta sa contribuiti la Stat cu niste daune simbolice, sa va iasa pe nas jurnalismul, cu tot cu Facultate, cursuri si manuale pe care oricum nu pare ca le-ati citit vreodata...

vineri, 9 iulie 2010

JMJ

Fratilor, am fost la Jenica, la concert.


Din pacate, incepe deja sa fi trecut prea mult timp de atunci si imi dau seama ca nu mai functionez in parametrii... Am inceput sa uit. Hehe, si n-a trecut decat o luna!!!

Ce mai tin minte de luna trecuta, este ca mi-a placut, ca mai vreau, ca Jenica arata innebunitor pentru varsta lui (vedeti filmuletul de la youtube ->).

A intrat in sala chiar pe langa noi, a dat mana cu cei din imediata apropiere, s-a strecurat printre cei aflati in primele randuri si a urcat pe scena. Rareori lucrul asta se intampla, de fapt nu cred ca am mai avut vreodata senzatia ca cel pe care am venit sa il vad/ascult imi este un prieten atat de apropiat.

In paranteza, imi cer scuze pentru calitatea filmuletului. N-am apucat sa reglez aparatul, faceam de fapt teste de focus cand m-am trezit ca intra nenea in sala... N-am mai oprit si MARELE noroc a fost ca intrarea in sala cu tot cu prima melodie au tinut FIX 9:59. Adica exact atat cat DSC-H50-ul filmeaza continuu. :)



Ideea de a proiecta pe ecranul imens din fundalul scenei imagini captate live din concert a fost interesanta. JMJ purta o camera cu el, prinsa in dreptul urechii pe o bentita elastica; claviaturile aveau si ele camere montate la capat; pe ici pe colo prin punctele esentiale ale "pupitrelor de comanda" iarasi erau montate camere...

Ce sa mai, foarte misto. Imaginile captate erau transpuse pe ecran dupa ce erau prelucrate in "real-time" sa arate a "vintage" - alb-negru, cu un frame-rate uneori mai mic (erau aproape sacadate in unele momente) - iar JMJ parea si mai... tanar decat este! La un moment dat, pe la inceput, nu reuseam sa-mi dau seama daca imaginile erau de acum, din concertul la care asistam sau din altul, vreun Lyon de acu' 20+ ani... :)

Laserele iarasi sunt impresionanate. Cand o pânza de lumina coboara peste tine, simti nevoia sa incerci sa o tulburi cumva. Doar sa sufli, nu este de ajuns! TREBUIE sa intinzi mana. La fel, cand un tub luminos se plimba prin sala si se indreapta spre tine... Este imposibil sa rezisti tentatiei de a-l atinge. :) M-am distrat cum spectatorii, la inceputul jocului de lumini, se ridicau de pe scaune ca sa prinda razele acelea extraordinare. Si pana la urma am facut-o si eu, e o joaca ce te face sa te simti din nou copil.

Pentru ca veni vorba despre ce-a fost si nu mai este, trebuie sa spun ca scopul concertului (al turneului, de fapt) este acela de a readuce in atentie vechile aparate cu care JMJ si-a cladit renumele. Omul a adus cu el cateva dulapuri ințesate cu tranzistoare, pupitrul cu bucla inductiva, "harpa" cu laser... Chiar si cei trei asistenti (ca doua maini nu au cum sa-ti ajunga daca vrei sa produci live muzica aceea) erau trecuti de 50 de ani...

Lucrurile acestea, imaginile alb-negru de pe ecran, detaliile pupitrelor cu potentiometre old-style, muzica transcedentala, toate mi-au indus o senzatie de bine, de caldura, de...

Bunicul meu era radioamator si am copilarit intr-o camera plina cu aparate, beculete, indicatoare, sarme, piese, lampi (nu a vrut niciodata sa lucreze cu tranzistoare), bobine, transformatoare, antene si impamantari. Scule de tot felul, aparate de masura care mai de care mai ciudate, multe confectionate de mana lui si Dumnezeu stie cum etalonate (probabil pe la Radio Club exista posibiltatea de a-ti regla cumva aparatele de masura), "masa de lucru" cu un blat gros de lemn brut, ciuruit de bormasina cu care gaurea tablele de 2-3mm care incet-incet deveneau fie suportul interior, fie "fetele" aparatelor de emisie/receptie... Schemele facute cu sablonul pe hartie milimetrica, dulapul respectabil cu piese, montajele "paianjen", cataloagele cu lampi si "biblioteca tehnica", toate acestea imi sunt acum "amintiri din copilarie" pe care muzica lui JMJ mi le readuce in fata ochilor...

Dar nu vreau sa devin melancolic, doar povesteam despre concert!

Ce m-a frapat, a fost publicul. Fara cocalari, fara "baietasi", fara bisnitari sau manelisti. Oameni normali, familii cu copii, pusti de liceu si grupuri de studenti. Ba chiar si cateva babute cu mosuletii lor, cine stie cate economii vor fi facut ca sa dea cate un bulion de caciula pe bilet... M-am bucurat mult sa vad asta, pentru ca altminteri, iesitul pe strada a inceput sa-mi dea fiori. Nu se poate sa nu aud ori de cate ori ies pe afara pe cate unul care daca nu-si baga pula, sigur o fute pe ma-sa nu-stiu-cui... E, aici, la concertul acesta, fauna disparuse. Sa fie oare un fel de examen pe care stiu ca nu-l pot trece si prin urmare nu se prezinta? Nice!!! Poate n-ar fi rau sa difuzam in autobuze, la metrou, in statii si parcuri muzica lui JMJ... Poate asa vor sta in casa.

La un moment dat, pana sa inceapa concertul am vazut navigand prin sala o "dama bine". Da' bine rau. Din toate punctele de vedere. Bruneta bine de tot, daca ma intelegeti, rochie de seara neagra cu ape verzi care ar fi putut acoperi cu succes un Smart (tanti avea bratul cat piciorul meu de gros), pantofi aurii cu un pic de toc (Domane, ce materiale au ajuns sa faca astia, cum dracu' rezistau pantofii aia?!) si... galbeni la gat. O insotea un pispirica - palarie alba, pantofi albi. S-au asezat in zona VIP, a biletelor de bogatani, si la sfarsit, cand s-au aprins luminile, nu mai erau acolo... Probabil pe un alt Jean venisera sa-l vada... :D

Si tot din locul in care ne aflam, am mai vazut iesind in timpul concertului o gagica de hi5. Pitipoanca era alba toata: Cizme pana la genunchi (Heloo, era 3 iunie!), blugi stansi pe trupusorul tras ca prin inel, adanc intrati in cur, desigur, top decoltat adanc si el, asa incat tatele atarnau pe afara, blonda platinata. S-a carat impreuna cu sponsorul pe la jumatatea concertului...

Deh... Cei care au incercat sa-si depaseasca limitele au esuat deci lamentabil si asta m-a bucurat. Nu ca sunt eu mai destept, dar parca uneori este nevoie sa se intample si asemenea lucruri, ca sa se mai aseze temerarii inapoi in banca lor. Sau sa plece acasa.

Despre muzica... JMJ n-a inclus nimic de pe albumele mai noi, s-a tinut de cuvant, de sintetizatoarele vechi si deci de Oxigene, Equinoxe, Rendez-Vous, Magnetic Fields, En Attendant Cousteau. Extraordinare!

La final, am ramas cu gura cascata. Acu' multi ani, cand eram prin facultate si puneam muzica pe la chefurile pornite din nimic, spre dimineata, daca nu incheiam cu Friends of Mr. Cairo a lui Vangelis, bagam un Calypso 3. Era ultimul dans si lumea stia ca gata, s-a facut mâine si s-a apropiat momentul sa o ia spre casa... Asa facu' si JMJ acum, si dupa ce mi-a trecut valul de amintiri care ma napadise, m-am umflat in pene de era sa plesnesc. Bai, cat de JMJ eram pe vremea aceea!!! :))

Enjoy!

vineri, 2 iulie 2010

Inundatii

Ieri, reportaj la iRealitatea. Sau poate era Antena 3? Tot un drac.

Un nene, inundat saracul, intrevievat de reporter. Cica in 12 ani a fost cu apa pana la geam de 4 ori. Hmm... Ceva nu e in regula! Fac socoteala si imi da cu minus.

Nu zic ca guvernantii "isi face treaba". Doamne-fereste!!! Insa... nu avem drumuri, de ce am avea diguri?!

In contextul acesta, desi stiu ca nu au niciun ajutor, mi se pare ca oamenii locului raman prinsi fara scapare intr-o anume poveste a lui Creanga, fara a face vreun efort de a iesi din acesta situatie... Pai tata, daca prima data ti-a luat apa casa, de ce ai mai facut-o tot acolo?! Si daca ai facut-o tot acolo, te-ai gandit macar sa-i faci fundatia mai inalta un pic? Sau te-ai bazat ca a zis la televizor ca fu o "cota istorica", ceea ce inseamna ca trebuie sa mai treaca "inca o data pe atat" pana sa se repete inundatiile?! Inca o data pe atat ce? Istorie? Cat a trecut de la Descalecat?!

Altul, astazi, cica si-a reconstruit casa, a ridicat-o pe bolovani si nu i-a mai intrat apa de data asta. :) BUUN, zic. Uite ma un om destept. In sfarsit ma pot intoarce acasa. Dar bucuria mea fu de scurta durata. Cica: "E, da' anexele, șura, cotetele, garajul..."

Bai, nu e de ras!

Imagini din elicopter. Case noi. Zeci de case noi. Unele nici nu sunt tencuite. Este totusi cea mai saraca regiune a Europei! Apa - pana la geam!!! In 2008, acelasi sat a fost inundat, la fel: un metru de apa ++. S-or fi carat localnicii cu totii si n-a mai avut cine povesti iar astia proaspat mutati or fi fost luati ca din oala?! Se schimba cadrul. Acum sunt cu Morometii, pe camp, ne asezam la masa. Desi fasolea e fierbinte, Moromete (care s-a fript rau de tot) nu scoate o vorba. Asteapta sa imbuce si fi-su.

O fi cea mai saraca regiune a Europei, dar e si cea mai noua. Pai cine dracu' mai reconstruieste sate intregi o data la 2-3 ani?!

"Prostia omeneasca", "Morometii", "Momente si schite". Opere monumentale, rupte din viata. Din nefericire, din viata noastra cotidiana.

:(

Hai, sunati la teledon si donati. Sa poa' sa-si faca oamenii casele la loc, sa vedem si in 2012 serialul asta!

"Sony will make you belive in the power of 3D"

Mai adineauri mi-au picat ochii pe filmuletul produs de Sony pentru a ne convinge ca sunt determinati sa ne umple de 3D: http://www.youtube.com/watch?v=FYH2UAPvWOo

In afara textului care suna izbitor ca reclamele intalnite prin jocurile de pe PC (in care cine stie ce companie exploatand resursele de pe Marte isi indobitoceste angajatii cu cat de bine protejeaza ei mediul si cat de umanitare sunt cercetarile desfasurate prin laboratoarele din adancurile planetei), nici imaginile nu sunt lipsite de clisee.

Pe scurt, vine un pusti si se aseaza pe canapea in fata TV-ului. Bineinteles, isi pune ochelarii (active sync shutter).

Asta inseamna ca fiecare lentila e de fapt un LCD care devine opac atunci cand pe ecran este afisata imaginea pentru celalalt ochi. Ce uita sa mentioneze este faptul ca in lumina produsa de becurile cu neon (si de prin 2011 cred ca nu vom mai gasi becuri cu filament prin magazine), acesti ochelari par sa flicare... Daca nu ma credeti, e un exemplu expus la Emag (mai bine nu-l expuneau, ca-si dau cu 3D-ul in cap).

Bun, trecand peste acest aspect, pustiul desigur ca are si o galeata de floricele langa el si ferindu-se de 3D-ul care se pare ca ajunge pana la el, o varsa. Precis reclama e pentru americani.

In fine, zboara floricelele, camera se misca in “bullet time” (viva The Matrix!), ni se prezinta toate noutatile si apar parintii. Pustiul e stanjenit. Oare la ce se uita de fapt??? ;)

Si se produce incredibilul: ta-su are ochelari cu rame albastre, iar ma-sa - blonda, desigur - ochelari cu rame roz. Ba, sa-mi crape capu'!!! Sunt uimiti toti trei: "Oau! Oaaaau!" (Mi-or fi vazut craniul explodand?!) Cert e ca basina care mi-a scapat din cauza efortului, au simtit-o clar! Pe tipa chiar a luat-o vantul. She's exstatic.

Iar din voice-over se aude: "SONY will make you BELIVE in the power of 3D!"

Well, I bet they will, I bet they will...